De mii de ani, Părinte, har, bunătate-ai dovedit
Chiar de păcatu-n lume, prin cei doi s-a ivit
Adam și Eva în gradină neascultând au suferit
Dar bunătatea Ta, haine din piei atunci le-a dăruit.

Jertfind un animal ai vrut să-ndrepți privirea lor spre vină
Dar nu prea mult, căci bunătatea i-a învelit în milă
Și Cain pe când a săvârșit acea cumplită faptă,
Chiar Dumnezeu a hotărât un timp ca să se-ntoarcă.

Bunătatea Ta, Părinte, fapte bune a tot așteptat,
Când în vremea lumii vechi pe Noe l-ai îndrumat,
Lemn de Gofer să adune fiindcă-i bun de prelucrat
O corabie să facă, și prin ea va fi salvat.

Atunci de Dumnezeu, lumea tare s-a îndepărtat
Săvârșind cu lăcomie orice formă de păcat.
I-a părut rău Domnului că omul, de El creat:
Întocmirile gândirii, inima, tot și-a stricat...

Valuri de potop venise peste oameni, peste vite,
Peste păsări, târâtoare, căci și ele-au fost sorti
În același fel să piară, de moarte n-au fost scutite
Decât cele din vapor ce de Domnu-au fost păzite.

Sem, Ham, Iafet și cu Noe, împreună cu soții
În corabie intrară, fiindcă-au fost ai Săi copii.
Bunătatea Lui cea mare au văzut-o-atunci cu toții,
Au ajuns chiar ei să vadă lumea nouă, lumea vieții.

N-a meritat bunătatea din Gherar când a plecat
Câci în Egipt Avraam pe împărat l-a înșelat.
Bunătatea Ta pe Lot, să scape viața l-a chemat
Când doi îngeri din Sodoma să iasă l-au ajutat.

L-ai chemat și pe Israel din robia egipteană
Bunătatea arătată i-a fost "leac deplin" pe rană.
Ca oceanul de întinsă și ca cerul de înaltă,
Bunătatea ta, Părinte, sfinte indurări ne-arată.

Nu numai atunci Israel, prin Isus întreaga fire,
A primit prin Jertfa Crucii har și sfânta Lui iubire.
Căci Isus prin bunătate a-ndurat chiar răstignire
Ca să fie pentru lume "jertfă de neprihănire".

Ziua mântuirii noastre bunătatea a lungit-o.
Mila ce ne sprijinește numai ea ne-a dăruit-o.
Căci răbdarea bunătății viața ne-a desăvârșit-o
Și umblarea prin credință numai ea ne-a pregătit-o.

Bunătatea este cheia ce mânia potolește
Bunătatea știe starea când cel rău disprețuiește
Bunătatea stă-n tăcere când cel blând se dăruiește
Bunătatea stă și-așteaptă când fățarnicul vorbește.

Preaiubiților ce astăzi ascultați ce-i bunătatea,
Să trăiți cu inimi bune, să aveți în suflete pacea.
Mângâiați să fiți prin Duhul și prin El s-aveți Puterea
Căci "Nădejdea noastră-i Domnul", iar în Glorii,"fericirea".